Ce conteaza: forma sau fondul?

Ambele conteaza in egala masura...depinde de cat timp ai la dispozitie. Daca interlocutorul nu are timp, atunci forma este foarte importanta si dintr-o privire poti sa spui daca iti place sau nu ceea ce ti se expune...desi poate nu este cel mai bine fundamentat. Daca exista insa timp, atunci iti dai seam ca forma paleste in fata fondului.
Si gasim aplicabilitate in orice! De exemplu, la interviu: in functie de cat de bine se vinde candidatul (este "in forma") sansele de reusita sunt mai mari. Dupa interviu, in practica, lucrurile se pot schimba si ne dam seama daca forma are si ceva corespondeta in fond. Daca nu are, in cateva luni totul iese la iveala, intrucat forma nu poate fi sustina fara fond in acest caz.
Alte exemple: pai fatza frumoasa, dar minte putina :) sau "pe afara e vopsit gardu', inauntru-i leopardu'" :)
Nu stiu ce mi-a venit in seara asta cu forma si fondul, dar e clar ca eu sunt o sustinatoare a fondului si mai putin a formei. Seara buna!

Anumite lucruri chiar vin odata cu varsta....

Cand eram mica si imi spuneau cei mai in varsta: " o sa intelegi tu cand mai cresti, esti prea mica acum" nu ii credeam. Ei da, ce se poate schimba la mine sa nu mai gandesc asa?, no way!. Si tot asa - cand ne facem mai mari si "mai maturi" ni se intampla acelasi lucru: avem 20 si putin de ani si suntem convinsi sa sunt lucruri pe care in ruptul capului nu le vom face niciodata (lucruri lumesti, de altfel). Dar, nu-i asa, never say never! Traim de fapt in etape si ne transformam continuu, ne schimbam prioritatile si perspectiva si ajungem sa facem sau sa ne placa lucruri pe care nu am fi crezut ca le vom face vreodata. Ne mentinem principiile - sau coloana vertebrala -care ne definesc (sau cel putin asta este de dorit) dar evoluam sau involuam (prefer prima varianta :) si cred ca aici diferenta o face si daca iti mentii sau nu coloana vertebrala).
Si uite asa m-am trezit eu astazi in metrou vorbind cu o colega despre viata si parca eram mama...si culmea nu imi suna deloc rau ceea ce spuneam (spre deosebire de copilarie). De unde trag eu concluzia ca anumite lucruri vin cu timpul si e bine sa ii mai asculatm si pe "cei mai mari" caci mai stiu si ei ce spun, vorba aia o spun din viata. ;)

si cateva poze de la Londra

Iata si cateva poze tot de la Londra

http://picasaweb.google.com/stefania.cristescu/LondraIanuarie0902?authkey=_y-wLavZzO8&feat=directlink

Enjoy si mergeti sa vedeti totul live! merita!

Londra inainte de marea ...zapada :)

Am fost la Londra in week-endul trecut. Am reusit sa vad si Londra altfel, nu doar cea din pauzele dintre workshop-uri. Mi-a placut mult. Este un oras in care poate ti-ai dori sa traiesti pentru ca ai cu ce te mandri acolo; si nu ma refer doar la arhitectura si maretie, ci la lucrurile simple: nu exista praf in Londra (da, chiar asa, desi mai construiesc si ei pe ici pe colo), nu se fumeaza nicaieri in interior (indiferent de starea de "entuziasm" ce vine cu atmosfera din baruri si cluburi, nu se fumeaza), ai unde sa iesi la cina seara si ai de unde alege, oamenii sunt normali si traiesc cu si printre multimea de turisti (nu vb tare, nu sunt grozavi din cale afara, zambesc, comunica, traiesc). Este insa si un oras scump si poate ca e mai bine sa fii doar turist acolo, alftel lucrurile pot incepe sa se complice.
In mod cert am sa revin la Londra pentru a vedea nu numai "exteriorul" si spectacolele Cirque du Soleil, ci sa sa vizitez si muzeele, palatele, etc.