hai hui prin viata

Totul se invarte in jurul povestii tale....oricare ar fi ea

2012-02-11T09:21:00.003+02:00

Tocmai citeam niste postari pe o retea de socializare, cand m-a trasnit: fiecare este o poveste! (Da, stiu ca nu este tocmai descoperirea apei calde :), dar imi face dimineata mult mai buna!)
Fiecare este o poveste! O poveste care inseamna pe scurt: cine este, ce il/o defineste, ce face (trecut/prezent/viitor) si cat de usor este de spus povestea lui de catre el si de catre ceilalti. Uitandu-ma in jur, la oamenii de langa mine, imi dau seama ca nu este intotdeauna usor sa le citesti povestea. Cei mai multi cred ca nu isi cunosc povestea, altora cred ca le este frica sa isi spuna povestea, unii nu cred in povesti(asta mi se pare cel mai grav), unii isi cauta povestea in fiecare zi (i-as numi exploratori...), iar altii nu citesc povesti. Mai sunt si unii care isi scriu atat de bine povestea si o traiesc atat de frumos incat cu orice ocazie iti face placere sa faci parte din povestea lor. Ii ador pe acesti oameni.
Tu ce poveste ai?

Zambete in metrou

2011-02-03T21:53:00.003+02:00

Cu cateva zile inainte de Craciun ma intorceam cu metroul de serviciu. Eram destul de happy ca vin sarbatorile si cred ca se vedea asta putin pe fata mea. In metrou insa am fost surpinsa sa vad, ca in fecare zi de altfel, aceleasi fete posomorate, triste si obosite pentru care parca nici nu se apropia Craciunul. Nu inteleg in general de ce trebuiau sa fie atat de tristi, pana la urma se duceau acasa oamenii aia ar fi trebuit sa fie macar putin bucurosi nu?, si eram si mai surpinsa cu cat se apropia Craciunul iar pe fata lor nu se vedea nimic. Totul pana la un moment dat cand la Victoriei s-a urcat in tren un tip cu un bulgare de catel alb, neastamparat, care lasat putin liber a facut o vizita pe la toti si ca printr-un miracol toate fruntile s-au descretit...toti zambeau si urmareau cu privirea cainele care isi facea de lucru si se certa cu manusile unei doamne. Le-a trebuit oamenilor tristi si obositi doar o clipa sa treaca de la o stare la alta, lucru pe care Craciunul care se apropia nu a reusit sa o faca, ci o simpla intamplare cu un caine.Cred ca daca oamenii ar incerca sa priveasca mai mult in jur la lucrurile marunte ar fi mult mai fericiti!

Unii iau lucrurile prea in serios

2010-12-30T00:02:00.003+02:00

E perioada in care incep sa apara predictiile astrale pentru 2011. Le mai citesc si eu, ca tot omu' dar nu dau crezare decat lucrurilor care imi plac din ele:). Chiar acum insa m-am amuzat teribil citind o parodie de horoscop "horrorscop" publicat de un site de job-uri. Mi s-a parut extrem de amuzant si chiar o initiativa buna la final de an cand oricum nu prea au ce job-uri sa publice sau ce sfaturi maxime de cariera sa ofere. Ba chiar am citit mai multe zodii :) pana can mi-au picat ochii pe comentarii si m-am lasat de zodii si am "savurat" feedback-ul cititorilor. Ei bine, se pare ca am fost printre cei f putini la numar care au vazut fun-ul din predictii, in rest toti erai absolut indignati si frustrati si jigniti....M-a surprins si am inceput sa imi pun intrebari si sa incerc sa vad lumea si prin ochii lor (Asa de dragul exercitiului): 1) din categoria intrebari- chiar nu isi pot da seama unii ca era la misto?(chiar din denumire te prindeai); si daca Si-au dat seama, de ce nu zambesc macar...pana la urma fiecare zodie are defectele ei care pot fi frumos dramatizate; situatia este chiar atat de grava, incat oamenii nu mai pot zambi si iau toate lucrurile in serios?
2) din categoria sa ma pun in locul lor: poate ca omul isi cauta de mult timp in job si avea asteptari ca un horoscop de la in site de job-uri ii va da solutia salvatoare!; poate ca omu' se regaseste in cele expuse si se frustreaza si mai tare si se gandeste ca o sa ajunga "sapator de cartofi" cum prezicea la o zodie :))
Cert este ca site-ul cu pricina poate trage ceva concluzii din acest exercitiu sau poate chiar test(o fi fost vreo strategie in spate): au un obtinut un feedback (pana acum nu vazusem mare ingramadeala de comment-uri la alte articole); pot identifica ceva profile de indivizi :)) si poate continutul CV-urilor capata viata...psihica :); pot "masura" gradul de disperare al cautatorilor de job-uri, etc etc
Luati si voi de cititi si amuzati-va:
http://www.bestjobs.ro/cariera/articole/subiect-pesti-20-februarie-20-martie-horrorscop-profesional-2011/7/1096

Ca de final de an...un nou inceput

2010-12-27T20:44:00.003+02:00

Ma minunez tot mai mult in ultimul timp de cat de repede trece timpul. Cand eram mica cand spuneam anul 2010 mi se parea ca va mai trece o vesnicie pana cand o sa si traiesc acest an. Si uite ca acum pot spune ca am trait si acest an, intr-o clipa parca. A venit si a trecut. Acum ca stau si ma gandesc cred ca mi se parea ca trece timpul mai greu sau mai altfel pt ca aveam multe lucruri de facut: tr sa termin scoala generala, sa fac un liceu bun, sa merg la facultate, sa termin, sa am un job tare... si tot asa. Traiam viata in etape. O data ce am ajuns la etapa job, adica le-am facut pe toate ca la carte sau nu, parca intram intr-o stagnare. Da,ok, intotdeauna cauti ceva mai bun, etc etc, dar parca nu mai este la fel. Si atunci tr sa incepi sa te reinventezi cumva, sa incepi sa faci altfel de lucruri pentru tine. De multe ori planurile sunt marete, dar punerea in practica lasa de dorit... Si ca sa revin la titlul articolului, ei bine la final de an imi propun lucruri pentru la anul si de data asta sper sa trec de etapa "mi-am propus" la etapa "am implementat" :). Nu va spun ce imi propun, dar promit sa revin la anul :))) - desi sper sa mai postez ceva pana atunci :)- sa va spun cum m-am bucurat de succesul implementarii lor :). La multi ani si indrazniti sa va propuneti lucruri, sigur se vor intampla!

dupa o lunga pauza...

2009-08-20T06:47:00.003+03:00

n-am mai intrat de mult pe blog. incercand sa imi gasesc o scuza (cam asta facem intotdeauna....ne justificam, mai mult in fata noastra decat pentru ceilalti) as spune ca am fost in vacanta. Si chiar am fost. O prima vacanta in care chiar am plecat haihui prin Europa apropiata noua: Ungaria, Polonia, Cehia, Austria.... A fost frumos si am redescoperit ce bine e sa fii turist cu masina si nu cu avionul. Cu avionul nu prea vezi mare lucru, vezi partea turistica sa zic asa: te dai jos din avion, hopa sus in autobuz sau ce o fi el...la hotel si plimbari in centrul orasului. Pe cand cu masina, mai vezi si tu viata la tara :) sau prin padure (am avut experienta asta prin Slovacia :) ), ii vezi traind viata lor, nu cea de locuitor intr-o zona turistica. Bine asta cu masina este valabila pe distante mici, caci nu o sa pleci in China cu masina :). asa ca daca ai ocazia, pleaca cu masina, merita.

O sa invat ...TANGO

2009-05-19T23:39:00.004+03:00

Intotdeauna mi-am dorit sa stiu sa dansez tango...dar sa stiu bine, nu sa ma prostesc. Admir dansul asta. Este fascinant cata emotie pot transmite doi dansatori de tango, cata pasiune, iubire, ura, gelozie, independenta...si distanta. Este un dans complet si fiecare melodie purtata parca exprima trairea unei intregi vieti. Dupa ce ai dansat un tango, parca ai spus totul...sau cel putin asa cred (va spuneam ca nu stiu de fapt sa dansez). Am sa invat tango, insa, si am sa va spun cum e pe bune. Pana atunci, ascultati cateva tango-uri:
http://www.youtube.com/watch?v=LHgqLL5aniQ
http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A

Am inceput un nou blog: http://asociatiadaphnes.wordpress.com/

2009-04-08T23:26:00.003+03:00

Nu am vorbit pana acum de pasiunea mea pentru a "schimba lumea" :) . Da am o pasiune (pe care recunosc ca nu prea am timp sa o dezvolt - e o scuza cam penibila :( stiu ) aceea de a-mi dori ca cei de langa mine sa fie mai buni, sa fie mai responsabili, sa constientizeze ca nu traiesc doar pentru ei, sa aiba o viziune asupra mediului inconjurator, asupra omului de langa el, sa isi doreasca sa faca o fapta buna, sa-si ajute aproapele, sa nu traiasca egoist! Plecand de aici, impreuna cu niste prieteni am infiintat un ONG - Asociatia Daphnes - cu care ne dorim sa facem lucruri frumoase pentru cei de langa noi. Mai nou (azi) am "deschis" si blogul: http://asociatiadaphnes.wordpress.com/. Sper sa fiu mai activa pe noul blog...si imi pun sperante si in prietenii de ONG :)

Urasc "tenisul" ...de responsabilitati

2009-04-08T23:18:00.004+03:00

Adica, atunci cand cineva face ceva (caci e sarcina), se bate in piept cu ceea ce face, fara el nimic nu ar fi posibil (ex: Pamantul s-ar opri in loc), dar cand vine vorba sa definitiveze si implementeze ceea ce cu mandrie se poate spune ca a faurit, hopa popa nu mai e treaba lui...Vai cat sunt satula de astia. A si am uitat ceva, daca adaugam si tupeul ...care vine cu gena, nu cu job description-ul...atunci avem combinatia perfecta de "reusita" in cariera. Ce bine insa ca pe astia ii poti mirosi de la distanta si te mai ajuta si timpul, care le este un mare dusman...intrucat nu ii poate tine mult "atitudinea"asta.

Ce conteaza: forma sau fondul?

2009-02-09T20:39:00.002+02:00

Ambele conteaza in egala masura...depinde de cat timp ai la dispozitie. Daca interlocutorul nu are timp, atunci forma este foarte importanta si dintr-o privire poti sa spui daca iti place sau nu ceea ce ti se expune...desi poate nu este cel mai bine fundamentat. Daca exista insa timp, atunci iti dai seam ca forma paleste in fata fondului.
Si gasim aplicabilitate in orice! De exemplu, la interviu: in functie de cat de bine se vinde candidatul (este "in forma") sansele de reusita sunt mai mari. Dupa interviu, in practica, lucrurile se pot schimba si ne dam seama daca forma are si ceva corespondeta in fond. Daca nu are, in cateva luni totul iese la iveala, intrucat forma nu poate fi sustina fara fond in acest caz.
Alte exemple: pai fatza frumoasa, dar minte putina :) sau "pe afara e vopsit gardu', inauntru-i leopardu'" :)
Nu stiu ce mi-a venit in seara asta cu forma si fondul, dar e clar ca eu sunt o sustinatoare a fondului si mai putin a formei. Seara buna!

Anumite lucruri chiar vin odata cu varsta....

2009-02-03T23:07:00.004+02:00

Cand eram mica si imi spuneau cei mai in varsta: " o sa intelegi tu cand mai cresti, esti prea mica acum" nu ii credeam. Ei da, ce se poate schimba la mine sa nu mai gandesc asa?, no way!. Si tot asa - cand ne facem mai mari si "mai maturi" ni se intampla acelasi lucru: avem 20 si putin de ani si suntem convinsi sa sunt lucruri pe care in ruptul capului nu le vom face niciodata (lucruri lumesti, de altfel). Dar, nu-i asa, never say never! Traim de fapt in etape si ne transformam continuu, ne schimbam prioritatile si perspectiva si ajungem sa facem sau sa ne placa lucruri pe care nu am fi crezut ca le vom face vreodata. Ne mentinem principiile - sau coloana vertebrala -care ne definesc (sau cel putin asta este de dorit) dar evoluam sau involuam (prefer prima varianta :) si cred ca aici diferenta o face si daca iti mentii sau nu coloana vertebrala).
Si uite asa m-am trezit eu astazi in metrou vorbind cu o colega despre viata si parca eram mama...si culmea nu imi suna deloc rau ceea ce spuneam (spre deosebire de copilarie). De unde trag eu concluzia ca anumite lucruri vin cu timpul si e bine sa ii mai asculatm si pe "cei mai mari" caci mai stiu si ei ce spun, vorba aia o spun din viata. ;)

si cateva poze de la Londra

2009-02-02T22:30:00.003+02:00

Iata si cateva poze tot de la Londra

http://picasaweb.google.com/stefania.cristescu/LondraIanuarie0902?authkey=_y-wLavZzO8&feat=directlink

Enjoy si mergeti sa vedeti totul live! merita!

Londra inainte de marea ...zapada :)

2009-02-02T22:18:00.001+02:00

Am fost la Londra in week-endul trecut. Am reusit sa vad si Londra altfel, nu doar cea din pauzele dintre workshop-uri. Mi-a placut mult. Este un oras in care poate ti-ai dori sa traiesti pentru ca ai cu ce te mandri acolo; si nu ma refer doar la arhitectura si maretie, ci la lucrurile simple: nu exista praf in Londra (da, chiar asa, desi mai construiesc si ei pe ici pe colo), nu se fumeaza nicaieri in interior (indiferent de starea de "entuziasm" ce vine cu atmosfera din baruri si cluburi, nu se fumeaza), ai unde sa iesi la cina seara si ai de unde alege, oamenii sunt normali si traiesc cu si printre multimea de turisti (nu vb tare, nu sunt grozavi din cale afara, zambesc, comunica, traiesc). Este insa si un oras scump si poate ca e mai bine sa fii doar turist acolo, alftel lucrurile pot incepe sa se complice.
In mod cert am sa revin la Londra pentru a vedea nu numai "exteriorul" si spectacolele Cirque du Soleil, ci sa sa vizitez si muzeele, palatele, etc.

de la prieteni adunate....

2009-01-08T22:32:00.005+02:00

In seara asta vorbeam cu o prietena despre un articol postat pe blogul ei http://www.marianaiosif.wordpress.com/ - cinci chestii care nu imi plac deloc. Si imi dadeam seama cat sunt de reale si de nesuferite cele "5 chestii" si ca nu arareori le intalnim in mediul de business asa zis corporatist. Am mai adaugat acolo cateva: cand trebuie sa dai mailurile "impuse" de superiori pentru a nu iesi ei in fata drept "cei rai si fara suflet", cand feedbackurile depasesc deadline-ul si se trezeste unul dupa nu stiu cat timp ca raspunde si schimba situatia (ca de nu avut timp sa sa se uite in termenul dat), etc. Si alte exemple de genul asta: cum cu cat ajungi mai sus cu atat creste orgoliul si totul devine lupta de orgolii fara fundament. E interesant de urmarit cum se schimba si oamenii care se lasa purtati de valul corporatist si devin niste marionete. Si totusi poti ramane in afara "sistemului" pangarit atata timp cat iti pastrezi principiile si poti face diferenta intre real si praf in ochi, etc. trebuie doar sa vrei.

cum poate strica tehnologia supriza cadoului de Craciun?

2008-12-07T21:02:00.002+02:00

Ei bine da, am vrut sa fac o supriza de Craciun: sa cumpar cuiva foarte iubit un telefon. Am mers la Orange, am perfectat tranzactia, am folosit si cateva puncte "thank you" si am plecat foarte fericita acasa. Ceea ce nu am prevazut insa este ca automat un sms pleca chiar spre numarul celui caruia urma sa ii fac cadoul: "punctele dumneavoatra au fost folosite cu succes...." si cam asa cu surpriza mea. Si de data asta eram chiar hotarata sa pastrez cadoul pana de Craciun, nu de alta, dar de obicei, cand am un cadou mi-e destul de greu sa il tin. Asta e imi place sa fac cadouri.
Oricum, voi da un feedback celor de la Orange, sa introduca o optiune in sistem, gen "cado" nu trimite sms! :)

2008-12-07T20:56:00.002+02:00

Inca nu ma pot obisnui cu ideea de a scrie pe blog. Ii admir pe prietenii mei care reusesc zi de zi sa scrie cateva cuvinte. Mai mult mi-am pus si reminder "nu uita sa scrii pe blog". Bine, eu imi pun tot felul de remindere "nu uita sa faci aia", "nu uita sa suni la.." si tot asa. Pe unele le fac, pe altele le ignor sau le aman pana cand mi se pare "confortabil" sa le fac.

ca de inceput

2008-11-15T23:43:00.001+02:00

Aceasta este prima mea postare pe blog...M-am gandit intotdeauna ca nu imi va fi usor sa scriu pe blog. Nu ma intreba de ce, asa pur si simplu. Faptul ca vad si altii ce scriu mi se pare destul de intrusiv intr-o oare care maura. Da stiu nu ma obliga nimeni sa scriu sau sa imi fac blog si totusi vreau sa scriu :). Trebuie sa existe un inceput in toate...si acesta este inceputul meu in blogging. Deci, BINE V-AM GASIT!